Confesiune
din surâsul dragostei m-am născut și eu
și mângâierile mi-au fost hrană să cresc
în brațele mamei zâmbea Dumnezeu
alături de mine cu suportul ceresc.
de mică am crescut univers de iubire
pământul mi-a fost leagăn și învățător
lumini îngerești mi-au pătruns în privire
în arborele vieții sunt ramul uimitor.
rândunici își fac cuib între frunzele mele
nici o furtună nu mi-a stat în cale
am urcat Golgota și am ajuns la stele
au nins peste mine visuri magistrale.
mă confesez la Lună vorbim amândouă
din poezia sufletului se prelinge rouă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre creștere
- poezii despre învățători
- poezii despre îngeri
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.