Prin cenușa amurgului
Tu vezi cum se-ascunde-n cenușă amurgul?
De parcă toți norii porniți sunt să-l stingă
Și-n liniștea mare din cer, demiurgul
Dă semnul cel tainic, zăpada să-l ningă!
Stau lucruri în cale sau poate-s doar anii...
Mi-e dor de o vară pe umăr să-mi doarmă,
Iar valul să poarte spre țărmuri litanii
Când zarea se-nchide albastră și calmă.
Din mâinile noastre se scurge nisipul
Și-o pulbere fină pe noi se prelinge...
Ca orbul îți caut prin negură chipul,
Dar pasărea nopții cu pliscul m-atinge.
Mai stai lângă mine, e iarna prea cruntă:
Nu vezi cum albite de geruri cad clipe?
Cu viața, cu moartea să facem iar nuntă
Și trece-mă pragul când corbi or să țipe.
poezie de Steluța Crăciun
Adăugat de Steluța Crăciun
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Steluța Crăciun. [Vezi și următoarele:
- poezii despre cenușă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre nuntă
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.