Te-am iubit în tăcere
Te-am iubit,
pentru că erai cel mai înalt,
puternic și mândru
dintre toți copacii.
Primeai lumina orbitoare
a răsăritului, rogvaivul văzduhului
descătușat și liber.
Te-am iubit,
pentru că păsările albe
se înălțau spre nesfârșirea albastră,
culegeau stele argintii,
te împodobeau cu lumină,
străluceai în nopțile întunecate,
stând la taifas cu luna.
Te-am iubit,
pentru că te-ai aplecat sfios,
mi-ai adunat lacrimile,
le-ai așezat printre frunzele
risipite pe ramuri,
transformându-le în vise,
răsfrânte în rădăcinile tale.
Atunci m-am agațat
de trunchiul tău,
m-ai îmbrățișat timid,
ai scuturat stele peste mine
și am simțit că plutesc.
Totul încremenise.
Te-am iubit în tăcere!
poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.