Solomnia... Vântul solar... Eterna Sfânta Vineri...

Sublimă, născută dîn explozia solară,
Agil călătoreşte plasma spre pământ
Şi-n zborul secular vântu-i declară
Pe undele serafice eternul legământ.

În pletele de foc se frige atmosfera,
Fotonii luxurioşi devin actori solari,
Frisoane colorate înnoadă legătura
Pe fruntea obosită a munţilor polari.

Şi inima uimită anunţă un spectacol:
''Valsează-n patimi aurora boreală!''
Incognito devine dragostea miracol,
Izvorul minţii susură plăcerea ireală.

Femeie, Lumină şi Căldură, Solomia!
Eşti amalgamul unui neam de regi,
În tine curg izvoarele din Lombardia,
Din Pomul Dăruirii Cugetul culegi.

Baletul curcubeului în anotimpuri
Vibrează pe spirala vântului solar...
Numai în tine, freamătă aceste ritmuri,
Ecoul lor trezeşte şi sângele-n gheţar!

Tu eşti Regina clipelor fermecătoare!
Te simţi în valul mării ca mugurul emers.
Iubirea ta trimite energiile spre Soare
Cu ele scriu poeţii Adevăratul Vers.

Femeie, Mamă, Bunică, Floare...
O, dulcea mea Lumina-n Univers!

(dedicaţie specială cântată cu sufletul pentru Buna mea!)

poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!