Poftă carnală
Ah Doamne! Cât te-ai mai unduit
Cu sânu-ți fraged și moale
În palma-mi care pare ca dospit
Întreg Universul și stelele goale.
Dar lasă-mă să te ating sorbind
Din vinul dulce aromat,
Căci poate-n clipa-n care noi murind
Am traversat oceanul de gemete înălțat.
E o poftă carnală fumegând,
De ani în care am tremurat
Pe coapse-ți cu degetele alunecând
Și sufletul tot mai învolburat.
Mai lasă-mă să simt focul
Cu văpăi în corpu-ți cum se sting
Lăsând în urmă-ți jocul
Pe care-n tine mi-l înfing
Trezește-te! Zorii-n geam ne bat
Și soarele cu sete ne veghează
Tot jocul nostru s-a terminat
Iar viața de acum urmează!
poezie de Ana Maria Erdo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ana Maria Erdo. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre poftă
- poezii despre ocean
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.