Fără noi
întâmplări neștiute cresc
în subsolul lumii,
spirite umplu corpurile
deja prea pline,
trec prin noi ca tăișul
prin unt în zilele calde,
se întorc ca un cancer
pentru a o lua de la capăt
cu fiecare nou-născut
trăirile sunt aceleași,
noi suntem alții,
din ce în ce mai numeroși,
rupți în șabloane
ne împerechem cu frică,
fără să înmulțim dragostea
și liniștea și înțelegerea,
pe care le simțim în absență,
așa cum sunt fără noi
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre creștere
- poezii despre corp
- poezii despre bebeluși
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.