Aromă de om
Privește-n tine și spune-mi ce vezi
Fă-ți timp de tine și fă-te să crezi
Nu pierde lumina cu care te naști
Suntem prea singuri când suntem prea vaști.
Nu da speranță la tot ce e rău
Căci n-o să mai capeți odihna de veac
Sufletu-ți va arde în ultimul hău
Privind singur în gol cum îngerii zac.
"Am greșit", spuse inima albită
N-am știut că-s doar un pom
E firesc să ai inima lovită
E firesc să fii om.
poezie de Mădălin Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mădălin Constantin. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre odihnă
- poezii despre naștere
- poezii despre inimă
- poezii despre greșeli
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.