Poem gothic

îmbrăcată toată în negru ea
m-a vizitat la spital
şi rujul şi lacul de unghii îi
erau negre deh culoarea vârstei rebele mi-am spus şi
zâmbind i-am făcut semn să se aşeze pe pat
a preferat să plutească uşoară ca un lampion chinezesc
lumina ei făcea să pâlpâie neonul din salonul nr 3 a
urmat un moment plin de evlavie şi
mâna ei ce scânteia ca moaştele de la patriarhie
mi-a pus pe frunte mângâierile tuturor femeilor
stam plin de remuşcări sub un soare negru
pe faleza unei ape negre de pe celălalt mal
cuvintele îmi făceau semne şi eu înotam spre ele
cu toate întrebările lumii în spate dacă dădeai zoom-ul
la maximum mai puteai vedeai un înger îngerul meu
cu tricoul pe care scria luci ferego teamo împreună
am admirat transparenţa spaţiului dintre mine şi tăcerile ei
un lung tunel lustruit cu genunchii de zei
prin el treceam spre o lumină ce parcă îşi luase
căldura dinlăuntrul meu

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!