Cu ce să îmi amestec cafeaua

în dimineţile post apocaliptice
când trezirile mi se sublimă
într-o tortură academică
de parcă dezlipirea zilnică de tine
cea din visele altor realităţi
pare ar fi un canon sisific
un fel de perpetuă rătăcire de sine?
tremurul minţii mi se înghesuie
în degetele din ce în ce mai vinete
din ce în ce mai lungi
şi braţele mi s-au lungit nefiresc
în căutarea ta
crengi au devenit târâte după cel
căruia arereori pot să-i mai spun "eu"
cu ce să-mi amestec singurătatea asta
vâscoasă ce-mi colorează sângele negru
cuburi de gheaţă mi-l face ori de câte ori
un gând rebel pleacă să te sărute
a bună dimineaţa?
uite
pe mine mă amestec
ca pe un pumn de cucută
şi mă beau în lumina unei noi adormiri
am încurcat încă o dată
sensul naşterii mele
voi începe un somn mai lung
să-mi aflu menirea...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!