Microbezne
galopul încetinea înspre eternitate
nu ne era frică de mere
nici de mormântul dedesubt
știi bine că astăzi ori mâine-i cufund
în sincerul ieri, năpădit
de iarbă și lacrimă-n prund
de ființă...
vădit,
nu ne e timp de știință,
parcă toate-s cu dracii în sus
și-n pom de-ntuneric, sădit...
miezuri nu-s
în lumină de mit
și în poame
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știință
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre mere
- poezii despre lumină
- poezii despre frică
- poezii despre draci
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.