Iarăși
Genele risipite în vise uitate se deschid spre albul vieții
Aici este adevărata viață
aici ursoaica își apără puii abia ieșiti de la iernat
aici cerboaica sărută pământul cu plecăciuni nesfârșite
iar acesta îi răspunde cu seva lui verde hrănitoare
aici vulturul deschide harta lumii sub aripile sale
căutând să o cuprindă sub ochiul și mintea lui cea ageră
Aici si acum
cea mai firavă și neajutorată "ființă",
ghiocelul
este lăsat de spuma iernii să își recite timid poezia de primăvară
Aici și acum,
iarăși,
am renăscut cu toții de sub aripile încremenite ale nopții
unii mai albi, alții mai plini de compasiune ca altădată
Viața este un joc lăsat de Sus la picioarele noastre,
de noi depinde cum călcăm
unde pășim
când ne oprim
ca să putem la sfârșit
să privim cu inima împăcată apusul,
ultimul...
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre alb
- poezii despre vulturi
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre sărut
- poezii despre superlative
- poezii despre sfârșit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.