Cu chipul celuilalt
În sufletul cui voi pătrunde
încărcat cu iubire
fără să se opună,
ci lăsând trecerea liberă.
E atât de plăcută locuirea
în camere cu ferestre de gând
unde te poți privi în oglinzi
cu chipul celuilalt.
Respiri împreună deodată
aroma risipită de flori,
arderea noastră e o dungă roșie
pe conturul inimii,
de aud lumina cum fuge
odată cu timpul din celule
îndepărtându-ne de cei ce am fost.
Metafora unor clipe înalte
naște cântecul patimii incandescent.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre metafore
- poezii despre libertate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.