Ieși din toamnă și respiră!
Pasul tău călcând alene iarba crudă și virgină,
Mâinile mimând viclene, gura mormăind a vină,
Trupul înclinat de doruri, inima oftând bolnavă,
Aripi frânte fără zboruri... și dorința iarăși sclavă...
Dar trezește-te iubite! Roua toamnei fie-ți muză!
Uită palmele zdrobite și nu căuta o scuză
Pentru lacrimile care nu mai vor poem să scrie
Căutând o împăcare, doborât ești de mândrie.
Ia o pagină albastră, un condei fără cerneală,
Udă floarea moartă-n glastră și pornește cu-ndrăzneală
Pe aleea pietruită cu speranță și iubire
Lasă-ți casa locuită de emoții și trăire.
Nu lăsa tristeți să vină, ieși în toamnă și respiră!
Inima să-ți fie plină de iubiri ce nu expiră,
Dă-mi sărutul nopții calde, toamna vine pentru mine
Încărcată de smaralde... și poeme pentru tine.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre iubire
- poezii despre poezie
- poezii despre virginitate
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre sclavie
- poezii despre rouă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.