Albastră fereastră
Știe să uite
cum moare în fiecare clipă
plină de iubire neîmplinită,
așteptare de clopot spart
să-i plângă sunetele.
Cuvintele lăcrimează-n silabe
cu arome de mirt
fumegă printre buze dorințe.
Privirea din unghi ascuțit
umbră în sângele inimii,
albastră fereastră
și zbor,
atât cât poate să poarte
crucea pe umerii goi.
Învață să-și macine tristețea
în noapte prin gânduri
când se luminează de ziuă
și înfloresc merii,
păsările să intre în cânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre învățătură
- poezii despre tristețe
- poezii despre trigonometrie
- poezii despre sânge
- poezii despre sunet
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.