Rochie albă
Rochie albă de mătasă,
Val de horboțea la geam,
Peste timp iară se lasă
Amintirea de cândva.
Jurământ în desfătare,
Tinerețe prinsă-n joc
Clopoței de primăvară,
Într-o clipă de noroc!
Rochie albă-senină,
Precum gândul meu era,
Așezatu-mi-ai cunună
Între mine și o stea!
Iară anii, chiar de pleacă,
Dalbă tu rămâi mereu
Și destine alte leagă
Într-un Eu și-un Odiseu...
Scutură din cer petale,
Peste creștet să le cază...
Doar noroc le-așterne-n cale:
Doamne, binecuvântează-i!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre alb
- poezii despre tinerețe
- poezii despre rochii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre primăvară
- poezii despre noroc
- poezii despre jocuri
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.