Scopot
Mi-a rămas timpul mic,
Nici umerii nu-mi mai îmbracă...
Aș putea să-l port cu mănuși,
Dar mă dor falangele frânte.
Nici măcar să-l ard
Sau să-l beau
Nu mai pot...
Și ora mă strânge în brațe,
Îmi rupe cele mai puternice
Două coaste.
Mi-a rămas minutul scurt,
Adânc înfipt în plămânul stâng,
Secundele se sparg pe buzele-mi uscate...
Mi-a rămas timpul mic
Și imposibilul meu dus spre eternitate.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre secunde, poezii despre ore, poezii despre minute sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.