Rădăcini
Mi-am cumpărat blestemul
De la un târg de cai,
Ei îi spuneau talent...
Eu nu aveam pe ce să îmi cheltui
Singurătatea și sufletul.
După un timp
A început să îmi intre sub piele,
Căuta fărâme din pierderile mele...
Ei îmi spuneau poetă,
Eu nu mai aveam nimic de pierdut,
Așa că am lăsat acest viciu
Să mă posede... nimic absurd.
Aș fi ales un armăsar pur sânge,
Dar nu știam să călăresc
Precum o adevărată curvă...
Ei îmi spuneau că nu pot mai mult,
Eu... începeam să nu mai știu nimic
Și am ajuns să regret
Sau să nu regret...
Nu poți să mori doar dintr-o aventură poetică!
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florinow Maria Luca. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre cai
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre talent
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.