Cântecul libertăţii umane

Suntem liberi!
Suntem liberi!
Să supunem elementele
doar cu o mantră a iubirii!

Suntem unici!
Suntem unici!
Universul se învârte pe orbita inimii noastre,
n-ar exista nicio stea fără privirea noastră,
n-ar exista niciun zbor fără dorurile noastre.
Stelele zburătoare se nasc din cântecele noastre
şi subjugă
zilele de emfază ale dragonilor de umbre
care cuceresc spaţiul nepus la adăpost.

Celulele spaţiului încă acoperit al lumii
se culcă pe rugăciunile noastre dezgolite,
uitate sau aruncate pe neiertări de gheaţă.
Să ne trezim din adâncirea în pierderea de sine,
din lâncezeala zilei tridimensionale,
să dezgheţăm iertările
să ţinem în căuşul palmei rugăciunile
şi, cu infinită grijă,
să le dăm drumul să zboare libere spre cer.

Suntem liberi
să supunem elementele.
Să lăsăm ziua să-şi ardă lumânările,
să lăsăm apa să-şi lepede izvoarele,
focul să-şi dea ofranda stelelor,
pământul să cuprindă cu dragoste
în sânul lui
obositele manifestări ale existenţei cosmice
şi să desfacă totul în infinitezimale celule,
ca la începutul Creaţiei.
Dar suntem liberi să supunem elementele,
doar cu mantra iubirii,
a unirii celulelor,
identice dincolo de voalul tăcerii lumii.
Unite să fie celulele de iarbă cu cele de apă,
celulele de aer cu celulele de zbor
celulele curcubeului cu celulele inimii,
celulele luminii ce cele ale poeziei.
Să lăsăm elementele
să se întâmpine unul pe celălalt
în timp ce noi,
liberi,
liberi
şi unici,
cântăm mantra iubirii pure...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!