Viata

zile albastre se scurg încet pe langa mine
cu iz de primăvara, totul a luat viata si observ cum înfloreşte
eu stau la geam, trăgând absent dintr-o ţigara.
cu mintea zdruncinata, nu mă gândesc decât la tine
de-o imbratisare am nevoie in aste clipe dificile
căci nu sunt eu, e altceva in mine.
un demon parca m-a cuprins, si-mi soarbe toata vlaga,
lasandu-ma cu amintiri fierbinţi si gânduri fragede ce se topesc in lumi întunecate.
cu creaturi sinistre si îngeri aroganţi,
ce-ntruchipează binele, când ei, nu vor decât ura si nelinişte...
satisfăcuţi de ale omenirii griji,
mă vad pe mine.

- inocenta a nopţii, fetita a luminii!
de ce stai si te holbezi la noi cu ne-nţeles?
lumina ta vrem sa o soarbem, căci nu ne-am saturat
iar tu, eşti vulnerabila, si-i bine,
căci eşti uşor de modelat.
aşa ca... lăsa-ne sa te ghidam in întunericului taine.
aşa-mi şopteau, mişcându-se pe langa mine in ritmuri triste de chitara sparta.
- dar ce vedem? o lacrima?
din ochii de-un albastru infinit?
hrăneşte-ne, chip chinuit!
- ba nu! nu vreau! nu pot!
si cu mişcarea brusca a mâinii, mi-am şters nervoasa lacrima de pe obraz.
- nu vreau tristeţe! si nici necaz! am suferit destul! ajunge!
luat-va mâinile seducătoare de pe mine!
ştergeţi-va zâmbetul macabru de pe chip,
căci de la mine nu veţi primi nimic!
tot ce-i frumos traiste-n mine, căci dragostea pe care-o port mă copleşeşte... si stinge gândurile negre!

acum mă-ntorc! căci zgomot de viata mă-nconjoară, trezindu-mă din negura întunecata.
ramaneti cu bine! si ardeţi in focuri dulci tulburătoarea întristare.
redeveniţi copii boemi, cu bucle aurii,
căci viata e frumoasa, si merita sa o trăiţi!
in următoarea clipa, când ochii i-am deschis,
o ploaie albastra de primăvara m-a întâmpinat.
si printre zgomotele văzduhului, încet i-am auzit, cum bucuroşi, la instrumente naturale,
cântau impatimiti, un dulce tril de fericire-ameţitoare.

poezie de Munteanu Irina
Adăugat de Munteanu Irina Elena
Votează! | Copiază!