Pământ de carne
Eram fericit... când
Mi-ai închinat tălpile tale,
Și mi-ai spus:
"Fă-ți al tău pământ din ele,
Din pielea mea fertilă,
I-ai unge cambrarea
Și i-ai cânta,
Răsuflarea nopții din dânsul
Te va elibera";
Scânteia irisului tău
Va fi lacrima lumii
Vălurind mută, selenară
În fața unor țărmuri
Ce-ntrupează parcă
Niște gigantice mâini de ceară.
poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre mâini, poezii despre muzică, poezii despre fericire sau poezii despre Lună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.