Apoi
Privirea-și aruncă -napoi
Pășește în nepăsare,
Între mine și voi...
Mândru stă podul în rame,
Zorite lumine!
Printre puzderii bizare,
Obscure... El râde!
Semeț se înalță,
Gheizer pe ape
Să zboare!
Și iar își retrage
Șuvoiul din maluri...
Și iar îl aruncă din nou
Mai sus și mai tare
Ispită în revărsare,
De confirmare
A câta, a câta oară?!
Și acum?...
Încotro
Să m-abat?
Stă ascensorul,
Cată răspunsul:
La ce destinat?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râs, poezii despre poduri, poezii despre mândrie sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.