Ce mult aduce pădurea cu un azil uitat
În dimineața asta pierdută-n ceață
ce mult aduce pădurea
cu un azil uitat
cu truchiuri împuținate de iarnă
și resturi amintind de festinuri estivale
așteaptă niște buni samariteni
să-i primenească potecile
soarele de primăvară
să o îmbrace-n rochie nouă
pentru musafirii
care azi mâine
au să-i calce pragul
în dimineața asta pierdută-n ceață
ce mult aduce azilul
cu o pădure uitată
cu trupuri împuținate de boală
și rămășițe amintind de o cină frugală
așteaptă niște buni samariteni
să-i primenească odăile
soarele de primăvară
să-i spoiască prispa
pentru musafirii care
poate azi
poate mâine
au să-i calce pragul.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Rentea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre păduri
- poezii despre viitor
- poezii despre rochii
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre medicină
- poezii despre iarnă
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.