Cândva
lângă stâlpii de apă
se risipea albastrul
la picioarele noastre
și-apoi verdele
până când galbenul
ne-a înghițit într-o mare
nedescifrând labirintul încă
împletim în gând
coliziuni cromatice.
cioburi colorate ne strigă
iar noi, fachiri, cu tălpile
încă verzi.
poezie de Vero Anttheia Teodoru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre picioare, poezii despre gânduri, poezii despre galben, poezii despre culori, poezii despre apă sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.