Drum
Drumul duce tot spre înainte,
Dacă îl privești ca altădată,
Rătăcind, copil, printre cuvinte,
Printre basme cu "A fost odată".
Te oprește câteodată mama
Are vocea-ascuns înlăcrimată,
Tot sperând să își alunge teama
Că nu-i bate niciun fiu la poartă.
A albit de timp și e străină
Și oftează-ncet a rugăciune.
N-are acasă cine să mai vină
Și în jurul mesei să se-adune.
La un colț de viață este tata,
Regăsind zâmbind în amintire
Mingea, jocul, bicicleta, roata
Și plecarea înspre asfințire.
Se închide ușa-n înserare,
Drumul se transformă în nălucă,
Iar la casa unde dorul doare
N-are azi pe cine să mai ducă.
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre mamă
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.