Trecând prin ore
A sunat clopoțelul
și noi nu mai ieșim rebeli nici în
pauza mare, fredonând
din Phoenix sau Queen.
Ne-am așezat în banca noastră-
puțin monotonă-
mai puțin monotoni-
privind cum trece vremea:
pe nesimțite ca Leoaică tânără, iubirea
la ora de română,
deși era mai bine ca la teza la mate:
poate și acum eram în clasa a 12-a,
chiulind prin parc sau întrebându-ne
filosofic: cine sunt eu și cine Dumnezeu?
A sunat clopoțelul și coridorul amintirii
păstrează umbre de nume, de lacrimi,
plecări și căderi.
Ușa se deschide spre iubiri nenăscute
și noi trecem în clas
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre iubire
- poezii despre tinerețe
- poezii despre religie
- poezii despre parcuri
- poezii despre lei
- poezii despre filozofie
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.