Iubita mea dulcică precum fierea

Iubita mea, "dulcică" precum fierea,
Când eşti cu josu-n sus pentru un rid,
Eu îmi declar neputincios durerea,
Că nu te înţeleg... am cap arid...

Te frăsui şi jeleşti, ah! ore bune,
Şi mă întreb atât de vinovat,
Că poate nu e "şanţ", e-o leziune,
Şi nu văd bine... rămân rezervat...

Frumoasa mea soţie, eşti zurlie,
Îţi sugerez în văzul tuturor,
Mai fă te rog, o ciorbă, o piftie,
Că mă usuc de foame şi-o să mor.

Mai lasă mall-ul şi salonul dragă,
C-ai adunat la boarfe de suspin...
Şi pot deschide, (oh! mă jur, nu-i şagă)
Cu tot ce ai, un supermagazin!

Ghiduşa mea nevastă, ce-mi toci banii
Pe fleacuri ce le uiţi printr-un sertar,
Mi-ai îndopat cu lăcomie anii,
Şi faci la legi ca şi un demnitar.

N-am voie să strănut aşa oriunde,
Sau să tuşesc cumva, "neîntrebat",
Nici ca să sforăi, baremi trei secunde,
Cică n-am "atestatul" aprobat.

Iubita mea, "dulcică" precum mierea,
O viaţă te-am "gustat" şi-am simţit fierea...

pamflet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!