Umbra și melcul
câtă vreme, tu, umbră, te mai apleci înspre mine,
cât timp, melcule, îți vei purta casa printre oameni,
eu o să visez.
tu, umbră, o să mă iubești ca tata
tu, melcule, o să-ți lași casa lângă mama ta,
nimeni nu va plânge,
eu o să visez iar.
trecuseră ore.
nu mă uita, nu mă uita, striga umbra!
din coșul pieptului ieșea fum.
cum să fac, cum pot să împart viața mea cu tine?
trecuseră zile.
omul se plimba de pe o frunză pe alta
și în urma lui lăsa o dâră sclipitoare.
trecuseră ani.
nimeni nu auzise de melc și de umbră.
totuși, se zice că melcul a trăit fericit.
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre tată
- poezii despre plâns
- poezii despre plimbare
- poezii despre ore
- poezii despre mamă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.