Tăişul tăcerii

Ȋn cartea unde este interzisa filă
a zilei fără sfârşire ce-a ucis un celestin,
mi se contopeşte mâna-mi cu infinita milă
a patimii şi-a urii, a fricii cu destin.
Ȋn negura luminii s-a mai pierdut un strop
de tandru şi-ndrăznire la învârtit încă o dată:
încă o dată, doamne!, un ceas fără de scop,
căci sângele prin pietre doar poate să încapă.
Dar niciuna precum aceea a ochiului sinistru,
încă o dată se-ncearcă aducerea-napoi
a ceea ce n-a fost vreodată scrumul nostru,
acum ori niciodată gândind mereu nevoi.
Despică şoapta şi-nvaţă să trăieşti
ca un alean de taină înnegurând poveşti.

poezie de Viktor Johan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!