Anotimpul iubirii

Eu primăvara sunt îndrăgostit
Şi cred că, altfel nici nu aş putea,
În jur pe toate le privesc vrăjit
Şi toate sunt vrăjite-n calea mea;

E veselie-n orice colţişor,
Pământu-ntreg e-acum însufleţit,
E anotimpu-n care-nvăţ să zbor
Şi tot ce-i viu îmi pare fericit.

Iar dacă,-ntâmplător, cam singur eşti,
Sau, singur, dintr-o dată, te-ai trezit,
Nu-ţi trebuie lanternă sau chibrit,
Pentru-a găsi un suflet să-l iubeşti.

În primăvară printr-un sfânt mister,
Se nasc idile-n parc şi prin zăvoi,
O largă poartă se deschide-n cer
Şi plouă cu iubire peste noi.

poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!