Stau
stau în apropierea liniștii tale
migrez sunetele într-un loc neumblat
pe o linie dreaptă
timpul dezordonat îmi așază bărbia în mâini
și gândul mi-l plimbă necenzurat
plin de ruine
în luciri de iad
sertarul potolit din scrinul suit pe vârfuri
umplut cu versuri se face gălbui
adio zare silită să m-aștepți
te lepăd din privire cu tot cu cer și stele
mă spăl de geometria ta în cifre
mă leg de cuvânt ca de-o sfoară
ținând-o în mâna dreaptă întinsă
ca și când aș putea să te ating când nu ești.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre plimbare
- poezii despre iad
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.