Clipa
Clipind, privesc prezentul
În mreaja-i efemeră
Ce totul a cuprins.
Atât de mult se-ntinde
În neantul nesfârșit
Că viitoru-n fapt e-un vid.
La fel, trecutul zace
În mormântul clipelor
Nemaiînviind nicicând.
Momentul, tot un vid
Ce-n mormântu-i doar se naște,
Nemaifiind de cum el s-a trăit.
Clipa, deci, ce este doar?
Mister tainic al simțirii?
Sau, trecut, un vis ciudat.
Ea își are, totuși sensul
Traindu-o nu ca pe-un nimic,
Ci-un crâmpei viu din etern.
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihail Romanov. [Vezi poezii despre trecut, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre prezent sau poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.