Tenebră și lumină
De rele s-a cutremurat pământul,
Ranchiuna, lăcomia-s la putere...
În cele două vaste emisfere
Tot răul și-a impus guvernământul.
Va reuși în timp a lumii vrere
Să-și facă auzit discret cuvântul
Ajuns la Domnul nostru sfântul,
Să ne trimită strop de mângâiere?
Lăsându-se telurica tăcere,
Se iscă din tenebră o lumină
A vieții ce speranța noastr-o cere
Și credem cu ardoare c-o să vină.
Cum veșnicie pare așteptarea,
Un pumn căuș seca-va toată marea!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.