Scufița și lupul (o altă poveste) - Another story with the wolf
Mă-ntrebi cum oare, în sfârșit,
Deși doar lup, sunt fericit?
Păi, frate dragă, în pădure,
Când fost-am ieri să mănânc mure,
De foame mare... am văzut
Cum pe cărare-a apărut
"Scufița Roșie" cântând,
Un coș cu ea cu greu cărând;
Se mai oprea, mai suspina...
(Oare de dor de "buna"sa?)
Am hotărât atunci subit
În cale să îi ies grăbit
Și să îi spun: "bunica ta
E... în oraș, la o cafea.
Să o aștepți venind, de vrei,
Coleg de joacă să mă iei!"
Zâmbind sfios, Scufița-ntreabă
De ce sunt sur, de ce am barbă...?
Și îi arăt atunci ce vrea.
Ce încântată-i fata mea!
Mă răsplătește cu-n sărut:
"Ești primul lup ce l-am avut!"
... De-atunci, când foame mi-e (de mure)
Caut cărarea din pădure
Pe care, când vreau eu, Scufița
M-așteaptă să îi calc rochița.
Cu mare grijă calc de zor
Nu manual, ci cu motor...
Mă mai întrebi de ce-n sfârșit
Deși doar lup, sunt fericit?
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lupi
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre răsplată
- poezii despre roșu
- poezii despre rochii
- poezii despre păduri
- poezii despre oraș
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.