Clipele trecute plâng

Privesc magic în cuvinte,
Clipele trecute... plâng
Şi alunecă fierbinte
Spre aducerile-aminte
Ale timpului... natâng.

E târziu şi-afară plouă,
Ceasul bate-ncet... tic-tac,
Risipind boabe de rouă
Şi-nceput de lună nouă,
Într-un trup de om... sărac.

Vine vântu-n goana mare,
Ca un zvon... de risipire,
Dintr-un corn de vânătoare
Care-şi caută... culoare
În iertare... şi-n iubire.

De-o veni cu mâna goală
Şi pustiuri... de uitare,
În secunda ancestrală,
Tremurândă şi banală
Torn, o ultimă-ntrebare.

Vei răspunde... de vei crede,
O vei ignora... ştiu bine,
Dacă nimeni nu te vede,
Îmbrăcată toată-n verde
Ai să uiţi, curând, de mine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!