Al nostru vis (De ce...?)

Şi mă întind uşor în patu-n care,
Întind speranţele, precum şi multe vise...
În patul în care mă iubeai atât de tare,
Speranţele acum sunt compromise.

Şi dorul mă cuprinde-n amintirea,
Când mă îmbrăţişai tandru, duios...
Nu mi-ai vorbit atunci de amăgirea,
Care urma... şi a întors totul pe dos.

Şi îmi e sete de a ta privire,
Când ochii tăi se adânceau mult în ai mei...
De ce ai ales o despărţire...?
Şi fericirea tu mi-ai vrut s-o iei?...

Şi nu ţi-am înţeles niciun motiv real,
Când şi pentru tine, era aşa de bine...!
Ai redus iubirea la banal
Şi dragostea ai ruinat-o în sine!

De ce să îţi faci rău când era bine?
De ce să te sacrifici tot mereu...?
Gândeşte-te măcar atunci la mine,
Nu meritam să-mi faci totul mai greu!

Şi sunt momente când dorul nu dă pace,
Şi amintiri mă poartă-n paradis...
De ce ai sentimente aşa sărace...?!
Renaşte din cenuşă al nostru vis!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!