Tu ești
Iubire...
Nebună de iubire,
Tu ești.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Și-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu ești.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Și-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu ești,
Haide, spune-mi, tu ești,
Te recunosc prin ochii care mă topești,
Te recunosc din crăpături din buze mușcate în povești,
Hai, spune, tu ești
Tu ești aceea care, prin zâmbete mă amețești,
Tu ești,
O, da, tu ești,
Tu ești aceea care mă ocolești,
Tu ești aceea care m-ai contopit în dor,
Tu ești aceea care între brațe mă înălțai în zbor,
Tu ești,
Te recunosc, tu ești,
Păcatul tău îți face fața ca să nu zâmbești,
Păcatul tău apasă, și trupul ți-l privești
Îmbătrânit și supt de vlaga, ce încă-ți mai dorești...
O, da, te recunosc. Tu ești...
Iubirea mea din marea de povești.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre ochi
- poezii despre dorințe
- poezii despre dor
- poezii despre amantă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.