Liniște și visare
Lumina tremură în așternutul zorilor
îmbracă în culoare Noul An
timpul rămas în calendare învață să tacă
liniștea are o alfel de mască
palmele cerului risipesc pulberi diamantine
peste dorurile din tăcerile curate
dincolo de singurătațile lumii
din universul văzut și nevăzut
alungă norii care opresc lumina
nuanțe nepământene creionează
nerostitele cuvinte cu miros de vâsc
umbrele lichefiate ale zborului îngeresc
agață mugurii stelari de aripile de plumb
cad peste bucățile de suflet
umple clepsidra timpului viitor cu frumos
ca un act dorit ce îmbie la visare.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Călinescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.