Mâine voi fi nimic
mâine voi fi nimic,
poate o părere de rău,
poate un zvâcnet de aer în frig,
nici nu știu când am început cu adevărat,
nu știu când m-am sfârșit,
am vrut cândva să mă ridic
în turnul de nori,
nisipuri de cenușă m-au risipit
ca un oftat de clepsidră
între două agonii,
am fost o variabilă a timpului
suspendată între două
probabilități,
țintuită pentru o scurtă veșnicie
pe o cruce ireală de aripi,
mâine voi fi nimic,
mâine voi fi o uitare,
o piatră,
mâine voi fi
eu.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre viitor
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre nori
- poezii despre nisip
- poezii despre cruce
- poezii despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.