Țiganca
În cărțile ei afumate,
Țiganca iubea un aromân
căruia-i netezea aspru obrazul
cu cele negre, două cozi
ca-ntr-o balanță împletite
în focul ce mocnea bătrân.
Din zâmbetul necazului albastru
în lumea care se prindea-n mister
până la mărul cel mușcat al fustei,
Țiganca îi făcea din buze:
-Mânca-ți-aș gura lu' matale
că alt nimic nu am să-ți cer...
poezie de Ileana Pop-Nemeș din Sub cerul meu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre negru
- poezii despre mere
- poezii despre gură
- poezii despre fuste
- poezii despre foc
- poezii despre cărți
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.