Libertatea

Plângând-au mulţi la sânul tău,
Tu, mamă ce-n chin i-ai părăsit.
Murit ţi-au fiii-n gândul rău,
De aşteptări-n van s-au veştejit.

S-au tot uitat cu ochi pietriţi
Căutând în disperare-a ta privire
Dar tu, i-ai ocolit, rămaşi înmărmuriţi
În crunta-ţi nemurire.

De ce-ai fugit precum visarea
Ce lasă nopţile pustii?
S-a întrebat de-atunci chemarea,
Anilor târzii.

Generaţii vide-au cercetat
Tărâmul lumii nepătrunse
Crezând că încă n-au aflat
Sursele-ţi de vieţi ascunse.

Dar ale luminilor copii
Regăsit te-au a lor mamă
Ce-i aşteaptai din vremuri timpurii
Pansând cu lacrimi dulci pe rană.

Caci de mult, ei au aflat
C-a ta sursă nesfârşită
Din veşnicul vis cântat,
În ei însăşi se arată.

Căci şi tu ai fost creată
Ca noi toţi, din focul viu
Deci şi tu, sfios plecată
Stai în gându-i auriu.

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!