Viața-i veșnică rutină
Mai plânge-n mine Eternul început
Când plămădit în palma Ta cea sfântă,
Mi-ai conturat chipul modelat în lut
Și-o viață începută și sfârșită.
Cutreierăm prin lumile de ceață
Și ne deprindem cum să trăim învins
Iar, uneori, cuprinși de-o mare greață,
Ne punem singuri pecetea cu RESPINS!
De ce deșertăciune și-atât canon,
De ce-n van ni se duc anii fără rost
Și se-nchid toate sub marele oblon,
De ce-i plătim vieții nesfârșitul cost?
Ne bucurăm de-o clipă fericită
Și ca nebunii uităm ca și plecat,
Nu viața, moartea este infinită,
Ea-i chemarea lutului ce ne-a iscat.
Suntem călători prin timpul nimănui,
Cu tălpile-nsângerate de umblat,
Ce strâng o viață și-s veșnic nesătui
Pân' ne-adună soarta-n noaptea de sabat.
E-o liniște deplină, noi( surzi și muți)
Ne odihnim, rămașii doar suspină...
Dar, vine ziua când ei vor fi trecuți
Și-n urma lor plâng alții și se-nchină!
.......................................................
Că viața noastră-i veșnică rutină!
poezie de Rodica Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre lut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.