Spectacol
Nu pot să nu văd spiritul cum calcă
Printr-un cristal cu labe de lumină
Și cum o roză neagră se anină
De oasele reptilei cu o falcă.
Prin gaura lui O vibrând se stinge
Un sunet moale lăcuit pe față,
Așa cum lacul uneori îngheață
Și depărtarea cu polen mai ninge.
Sare de sus aproape stând să zboare
Prezentul adunând petale multe,
Să ardă apa și să reasculte
Vibrația din cer, tremurătoare.
poezie de Bujor Voinea din Paradigme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sunet
- poezii despre roz
- poezii despre prezent
- poezii despre ninsoare
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
- poezii despre gheață
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.