De-atâta extremă nepăsare
A secat o vână de izvor,
s-a năruit înc-o fântână,
am zăbovit aseară-n pridvor
cu tine draga mea de mână.
S-a micșorat și umbra-n păduri,
azi se taie arborii semeți,
rămân furtunile să înduri,
iarna s-o înoți printre nămeți.
De-atâta extremă nepăsare
nimeni nu acordă un răspuns,
stau în palatele de sare
în care Dumnezeu n-a pătruns.
Stăpânii cred așa într-o doară
că nu putem nimic a face,
ne lasă liberi, să se moară
înveșniciți cu toții-n pace.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre zăpadă
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre palate
- poezii despre pace
- poezii despre libertate
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.