Glasul literelor
munți de sentimente se ridică la cer
izvoarele credinței își fac loc printre stânci
nimic nu înconvoaie speranța mea de fier
perdele de lumină lasă-n urmă striuri adânci.
în toamna vieții mele poemele s-au copt
le răspândesc în lume ca pe roadele dulci
astăzi slova dragostei vibrează în piept
tu soare-al bucuriei lumină îmi aduci.
în piuă de argint pisez mărunt nesomnul
mai apoi îl amestec cu praful de stele
cu amplă strălucire să ajung la Domnul
ca să se purifice sentimentele mele.
nu fac afaceri cu apa, cu glia, cu lemnul
dar focul sacru îmi circulă sub piele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
- poezii despre lemn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.