Planeta pătrată
Din lumea noastră cea cu fundu-n sus,
Îngerii fug în partea întunecată
Și toate mor și-alternative nu-s,
Pământu-i plat și sfera e... pătrată.
Un cub de iad cu câte-un colț de rai,
Ghivece noi cu flori de câmp pe mese,
Nuntași chemați la nunți fără alai,
La un prohod cu miri fără mirese.
Născuți dintr-un Cuvânt care dărâmă,
Crescuți perfecți pentru eterna ceartă,
Nici nu se mai iubesc, nici nu se iartă
Și nici vinovăție nu-și asumă.
Trăi-vom deci un anotimp numai,
Pe-un pat de flori uitat la baza lumii,
Noi doi îmbrățișați în nopți de mai,
Tu aproape de-april și eu de iunii.
C-am mai rămas noi ultimi demodați,
Să ne iubim pe viață ca nebunii
Doi îngeri printre demoni agitați,
Ce nu strivim corolele minunii.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre îngeri
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.