Sub un cer boem

trăiesc stări cristaline din boem izvor
în puritatea lui se oglindeşte cerul
am închis tristeţea şi i-am pus zăvor
ca să nu mai tulbure magia, misterul

elanurile tandre m-apropie de stele
în suflu melancolic mă regăsesc şi eu
am rupt şapte peceţi la gândurile mele
destram tăcerea şi vorbesc cu Dumnezeu.

timpul meu se măsoară cu ample vibraţii
cerească feerie se cerne peste suflet
sufletul meu s-a încărcat cu revelaţii
şi deseori îmi pare că plutesc pe sunet.

bezne şi abisuri dispar în constelaţii
norii se descarcă-n ploaie împunşi de tunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!