Fetiței mele
Fetiței mele, Corina, cu dragoste
Te-am adorat din clipa-n care
În astă lume-ai răsărit
Și, ca pe o gingașă floare,
Cu dragoste te-am îngrijit.
Îmi amintesc, fetița mea,
Cum gângureai, neobosită
Și, Doamne, bine mai era.
Erai atât de fericită!
Văd chipul tău de îngeraș
Și glasul dulce ți-l ascult.
Tu, dragul mamei copilaș,
Când ai crescut atât de mult?
Apoi, să mergi ai învățat
Și teamă nu-ți era deloc
Și câte trânte ai luat...
De inima-mi stătea în loc.
Și râdeai mult, fetița mea,
Tot chipul tău era lumină
Și ai rămas și azi așa:
Veselă, dulce și senină.
Să faci surprize îți plăcea,
Să ne faci daruri, bucurii
Și ne făceai, fetița mea,
Să ne simțim din nou copii.
Ne-ai dat atâta fericire
Câtă nu-ncape în cuvinte.
Ai fost și ești și vei rămâne
Fetița noastră cea cuminte.
Cea care știe ce te doare,
Cea care-ți sare-n ajutor,
Un trup micuț cu suflet mare
Tu, dragul mamei scump odor.
Viața va-ncepe pentru tine
Abia acum, cu-adevărat
Și vei pleca de lângă mine
Tu, suflet dulce și curat.
Îți vei începe al tău zbor
Spre culmi pe care tu le-alegi
Și nu va fi mereu ușor,
Însă nicicând să nu te-apleci.
Să rămâi dreaptă, fiica mea!
De vei cădea, să te ridici,
Să-ți faci viața cum vei vrea,
Dar s-o clădești cu pașii mici.
Da, pas cu pas, cu-nțelepciune,
Ca să ai timp să-nveți din ea
Și toate lucrurile bune
Să se aștearnă-n viața ta.
Să nu te pierzi în amănunte,
În lucruri care nu contează.
Poți să faci vrute și nevrute,
Dar mintea să-ți rămână trează!
Să îți așterni, fetița mea,
Viața așa cum ți-o dorești.
Să dai mereu, fetița mea,
Și înzecit ai să primești.
Să îi alegi cu-nțelepciune
Pe cei de care te-conjori
Și să faci multe fapte bune,
Chiar de vei pierde uneori.
Și să înveți, fetița mea,
Mereu, constant, de la oricine
Că învățând devii om bun
Și implicit îți va fi bine.
Și chiar dacă vei da de greu
Să nu renunți, fetița mea.
Alături îți vom fi mereu
Și dornici de-a te ajuta.
Cât te iubesc, fetița mea....
Tu pentru mine nu ai seamăn
Și e așa precum ai spus:
Da, tu ești "sufletul meu geamăn".
Cu dragoste noi te-am crescut,
Așa cum am știut mai bine.
Ți-am dăruit tot ce-am putut
Și ne-am mândrit mereu cu tine.
Ai 18 ani acum.
Când au zburat? Unde s-au dus?
Tu vei porni pe al tău drum
Să urci, Corina, cât mai sus.
Să ai curajul de-a visa,
Și-ambiția de a-ți dori,
Să ai puterea de-a lupta
Și mintea pentru-a reuși.
Oriunde și oricum vei fi,
De vei fi tristă sau voioasă,
Necazuri, griji și bucurii
Să le împarți cu cei de-acasă.
Îi vei găsi o vreme-aici,
În acest sat un pic mai mare,
Pe-ai tăi părinți și pe bunici
Iubindu-te fără-ncetare.
La mulți ani, Corina!
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre fete
- poezii despre fericire
- poezii despre dorințe
- poezii despre cadouri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.