Cântec de sirenă
Privirea mea trece prin tine
Nisipurile fierbinți de altădat
Urme rămase tăcute rutine
Cu valuri mari urme a săpat
Un cântec de sirenă sfîșietor
Vântul în noapte m-a chemat
Numele cântând mi-a strigat
Răsună pe mal ecoul liniștitor
Și vântul îmi smulge eșarfa
Un tremur zâmbet stârnește
Șuvițe ce mișcă par jertfa
Zâmbetul iubirea-mi trezește
Și văd în zare cum un soare
Trimite raza roșie ca focul
Răsare de sub val de mare
Doar el îmi înțelege mie șocul
Vântul sughițând a dispărut
Un răsărit de soare eu iubesc
Ploaia a început cade mărunt
Ploauă cu soare iubiri înforesc
Eșarfa cade zboară pe nisipuri
Mâna caldă nevăzută o ridică
Raza de soare trimite săruturi
Adierea de vânt în cer o ridică
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre nisip
- poezii despre iubire
- poezii despre început
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre roșu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.