Afară ninge cu fluturi
Să-mi amintști
cum ți-ai neglijat destinul,
l-ai lăsat pradă
învingătorilor de ocazie,
nimic nu justifică sărbătoarea ochilor tăi
căzută peste durere
fără să împarți vinovația cu alții.
Din gânduri au curs fluvii de sânge
am fost pe malul lor
să privesc învolburarea.
În inima ta se răsfrânge suferința
pa care nu pot s-o divulg,
ea zace învelită-n tăcere,
afară ninge cu fluturi
care mor repede.
Să-mi pui pe frunte sărutul tău
cu picături de har ceresc
și-n roata pe care voi fi sfârtecat
nu-mi lăsa deznădejdea,
lasă-mi crucea mântuirii
să fiu bătut în cuiele de la osiile timpului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre victorie
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sărbători
- poezii despre sânge
- poezii despre suferință
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.