Sonet translucid
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
simt mereu mângâierea țărmului mirific
sufletul meu cântă răsună din chimval
Cristos mă învață viața să o glorific.
timpul mă supune la freamăt visceral
regrete și greșeli pot să le rectific
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
cu mărgeane si corali în spațiu specific.
deasupra mea e cerul reperul ideal
muntele de vise cuprins în lanțul trofic
mă reazem pe credință spirit senzorial
fac din tristețe artă- poemul prolific.
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
simt mereu mângâierea țărmului mirific.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre poezie
- poezii despre ocean
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.